Taranto XIV


‘U PICCINNE DE MAMME IANNE

Petrine iavetave a Trendacane
ind’a ‘nu iaddenare
sceve accugghiene pezze pe’ strazzare
armene ‘u vine e ‘u pane
e ‘ndurnisciave da ‘a matine a’ sere
acchianne a ce le dave ‘nu bicchjìre.
Da rete le uagnune
le scèvene gredanne:
Mó passe… e… e…
‘U piccinne de mamme Ianne!
‘U piccinne de mamme Ianne!

‘U ‘mbapucchiave cume te piaceve
ma pó ‘nguerpe ‘nghiummave
Petrine, ce quarcune ‘u scè ‘nzurtave
cum’jìdde no’ vuleve…
Quanne spundave ‘mbonde a quarch’e viche
ere pigghiate a pumedore e fiche
e ‘mmjìnz’a tutte l’otre
gredàvene le granne:
Mó passe… e… e…
‘u piccinne de mamme Ianne!
‘’u piccinne de mamme Ianne!

Mó vé vennenne atturne p’u paise
sckàtele de cerine
e i’ ca ‘u veche quase ogn’e matine
‘u uarde e reste ‘ndise.
M’arrecorde d’u tjìmbe c’ha fuciute
e penze a quanda suenne hagghie perdute…
E m’arrecorde e vogghie
cu gride cum’a tanne:
Mó passe… e… e…
‘U piccinne de mamme Ianne!
‘U piccinne de mamme Ianne

(Antonio Torro)