STORIA TARANDINE
Tarde! E cè hê ditte njìnde? Pjìnze ‘n’ogne
c’ha state ‘nu paise granne-granne,
chjíne de tutte le recchezze e d’ogn’e
beddezze.. Pjìnze ‘n’ogne ô tjìmbe quanne
ca stè nasceve Rome sana-sane
e nuie, le tarandine, êrme spartane.
Ind’a le libbre andiche scritte s’acchie
- già m’u diceve pure ‘u tate mie -
‘nu certe Tare cu s’aven’a scacchie
- e Tare ere ‘nu figghie de ‘nu die -
‘nu pezzule de terre ‘mbacce ô mare…
c’u sckive acquane s’avení a fermare.
‘U mare nuestre? L’uecchie le luceve
e le zumpave ‘mbjìtte forte ‘u core..
‘u ciele cum’a mó pure splenneve…
mare e cjìle facèvene l’amore!
‘U furastjìre s’allisció ‘u mustazze
“E sta’ bene - dicí - Tarde acquá ‘u fazze!...”
‘Attane, pó, le dese l’accussense
e ‘nu graffine accumenzó a zumbare
pe’ dìcere ca jìdde ere cundende
e ‘a terra nove Tare avè a chiamare.
Crió, peddenne, Tare stu paise
pe’ pruvá cum’ié ‘nderre ‘u paravise.
Dopo mil’anne e chiú (Tare avè muerte,
c’avè cadute affunn’a ‘nu fïume)
Falande da ‘u paise de le fuerte
- jìdd’ere de le fuerte ‘a sckuma-sckume -
cu’ le cumbagne e ‘nzjìme cu’ ‘a mugghjìre
da ’a zìnghere sapí c’avè a venere
cu se pigghie ‘mbussesse Tarde nuestre:
“Sjìndeme e abbade bene, abbade bene
- ‘a zìnghere dicí - tu sî ‘nu mestre,
ma no’ nge arriv’a Tarde senza pene
prime cu chiove forte a cjìle assutte…”
Pe’ st’avvise Falande pigghió ‘u lutte!
E cè vediste tanne? ‘U puverjìdde,
ca no’ teneve ljìtte e manghe case,
accumenzó a ‘mbidiá pure l’acjìdde
ca tene ‘u nide:”Frate, quiste case,
- dicí ‘a mugghjìre - dimme, core mie,
a cè fescke ‘u mittime ce vô’ Die?”
Pó scí geranne pe’ tand’anne e tande,
ma a cjìle assutte no’ chiuveve maie…
stè devendave vicchiarjìdde… ‘u chiande
ere ‘u cumbagne… e quanda, quanda uaie!
Ogn’e giurne prijave ‘u Pate ‘Terne
cu le dave ‘na luce o ‘na lucerne.
‘Nu giurne, avè perdute ogn’e speranze,
c’a zìnghere sarà l’avè ‘ngannate,
‘nu giurne ca uardanne sembe ‘nnanze
vedeve mare e mare scunfenate,
scí da ’a mugghjìre e:” Dunghe, cè facime?
sarà megghie - dicì - cu n’accedime!”
“ Marite mie, marite sbendurate,
anema meie, anema sckuresciute,
cè sorta gnore ca n’avè ‘stipate
‘u cjìle, e mó chiù gnore n’ha venute…”
Cu’ ‘a cape su’ le jamme d’u cumbagne,
Falande mó stè dorme e se stè lagne…
‘U uarde e chiange ‘a povera mugghjìre
e fa ca so’ dó fundanedde l’uecchie,
làcreme stonn’a scèttene …”Quest’ere
- totte ‘na vote gridó forte ‘u vecchie -
quest’ere, Cjìle assutte, ‘a prufezzie…
Am’arrevate, Cjìle assutte mie!”
Abbuenecunde Cjìle assutte ‘u nome
pur’ere d’a mugghjìre de Falande,
e s’avverave ‘a prufezzie accome
‘a zìnghere avè ditte, e ieve ‘u chiande
de Cjìle assutte l’acque d’a salvezze
c’avè purtá a Falande st’allegrezze.
Vedite? Ce ha da avé quarch’e furtune,
cengate vô’ cu ‘nghiane e vô’ cu splenne,
l’ha da passare tutte a une a une
le delure chiù fuerte, e ié peddenne
ca pô vengere e ièssere cundende
ce tene fede e ardire sulamende.
Turnam’a nuie… Falande fací granne
chiú de cum’ere Tarde, sta riggine
de le dó mare, tande ca pó,quanne
jìdde murí, tutte le tarandine
purtârne sembe ‘a statue ‘mbrucissione
e le dicêrne pure le ‘razzione.
Tarde? E cè hê ditte njìnde? Stè vedite
cè sorte de paise e addò ame nate?
Uèmene fuerte, cittadine ardite
e cavagliere ‘nziste sembe ha date…
Nuie c’ame avute ‘a sorte cu nascime
‘mbacce a stu mare, cum’a chidde sime!
(Antonio Torro)